Se spune că dragostea poate înflori în cele mai neașteptate locuri. Pentru mine, a fost în mijlocul zgomotului greutăților și al zumzetului ritmic al benzilor de alergare de la sala mea locală. Pasiunea mea pentru fitness nu era doar despre a mă menține în formă; era un stil de viață, o parte definitorie a ceea ce sunt. Habar n-aveam că tocmai această pasiune mă va conduce la bărbatul visurilor mele.
Umilire subtilă, impact de durată: Cum mi-au modelat comentariile familiei imaginea de sine
Cuprins
Este important să recunoaștem impactul rușinării subtile și să lucrăm activ pentru cultivarea compasiunii față de sine și a unei stime de sine sănătoase. Căutarea sprijinului de la prieteni de încredere, terapeuți sau grupuri de suport poate fi, de asemenea, incredibil de benefică în vindecarea de efectele acestor experiențe.
- Critică internalizată: Rușinarea subtilă poate duce la internalizarea unor convingeri negative despre sine, creând un sentiment constant de inadecvare și îndoială de sine.
- Imagine corporală distorsionată: Examinarea și critica constantă pot contribui la o percepție distorsionată asupra propriului corp, ducând la nemulțumire față de corp și chiar la tipare alimentare dezordonate.
- Frica de judecată: Persoanele care au experimentat cazuri subtile de rușine pot dezvolta o frică sporită de judecată, afectându-le încrederea și capacitatea de a se exprima pe deplin.
- Dificultate Stabilirea limitelor: Poate fi dificil să stabilești limite cu membrii familiei, mai ales dacă aceștia au jucat un rol semnificativ în formarea imaginii de sine de la o vârstă fragedă. Acest lucru poate duce la suferință emoțională continuă și la un sentiment de neputință.
- Vătămare neintenționată: Membrii familiei s-ar putea să nu intenționeze să provoace daune de durată prin remarcile lor, dar comentariile superficiale despre greutate, aspect sau alegeri se pot acumula în timp și pot avea un impact profund asupra stimei de sine.
Lectură conexă: Probleme legate de imaginea corporală a persoanelor homosexuale care apar din cauza fricii de a nu fi iubiți
Nu era obezitate, dar eram puțin supraponderală; ceva ce legăturile mele familiale nu m-au lăsat niciodată să uit.
Totul a început cu „ erokom mota manush kk biye korbe? (Cine se va căsători cu o femeie grasă ca tine?”)”. M-am gândit să merg la sală. Sora mea era cu câțiva centimetri mai scundă decât mine, dar în formă maximă. Aveam brațe groase (conform spuselor mele), un bhuri (burtă) mare și umeri ca ai unui bărbat (din partea tatălui meu aveau umeri lați pe care i-am moștenit, așa că cum e vina mea?) Practic, nu aveam un corp ideal pentru o fată de măritaș. Râdeam de ei pentru că nu aveam nicio intenție să mă mărit până când cineva nu m-ar fi târat la mandap, ținându-mă sub amenințarea armei. Și pentru că lecțiile rudelor despre umilirea corporală mi-ar fi ocupat weekendul, m-am prefăcut politicos că râd de corpul meu.
În al doilea an de facultate eram motivat să slăbesc
Motivul este dublu: în primul rând, am suferit o fractură la picior în primul an de facultate, am rupt ligamentul aceluiași picior în al doilea și mi-am șurubat glezna de două ori în același an. Este un fapt cunoscut că odată ce te lovești la picior, ai tendința să-ți răsucești gleznele sau să te rănești același picior pentru că acesta slăbește puțin. Medicii m-au sfătuit să iau în considerare să slăbesc puțin, nu pentru că eram grasă sau ceva de genul ăsta, ci pentru că slăbirea câtorva kilograme ar reduce presiunea de pe picioarele mele.
Ceea ce a început ca ceva de genul „la recomandarea medicului”, s-a transformat curând în ceva ce-mi plăcea să fac. Prima săptămână și jumătate a fost o tortură pentru corp, dar odată ce am intrat în fluxul lucrurilor, am dezvoltat o poftă pentru asta.
Sala de sport a devenit distractivă
A fost distractiv să transpir și să alerg într-o cameră cu temperatură controlată. Corpul meu se simțea mai ușor și nu mă simțeam vinovată pentru că aglomeram ciocolata în weekenduri. Nu că mi-ar fi păsat, dar și rudele au început să observe asta. „Patla hoye gechish onek (ai slăbit mult mai mult decât înainte)” – era zicala recurentă. Nimănui nu-i păsa că eram mai în formă acum, mâncam mai bine și aveam o rezistență mai bună.
După câteva luni de antrenament recurent, când kilogramele în plus scăzuseră vizibil, am simțit că ar trebui să încerc ceva mai flexibil. Yoga? Pilates? Ah, karate. Artele marțiale păreau o modalitate bună de a-mi stimula sistemul de apărare împotriva potențialelor amenințări. Așa că am mers la sală dimineața, am făcut yoga după facultate și am avut o clasă de karate lângă Ballygunj seara. Eram cumva puțin obsedată de fitness și antrenament? Nu, mai degrabă aveam nevoie de exerciții intense, deoarece îmi dădeau un sentiment de scop și putere.
„Fitness-ul nu înseamnă doar sănătate fizică; înseamnă să găsești o comunitate și o conexiune.”
În prima mea săptămână acolo, când tocmai învățasem elementele de bază ale karate-ului, am început să-mi dau seama că nu era genul meu obișnuit de alergare pe bandă. Avea nevoie de multă concentrare și răbdare. Antrenamentul minții, dar și al corpului, era o parte importantă. Eram neglijent, ca să spun așa. Nu eram mulțumit. De aceea am renunțat la asta și m-am concentrat pe sală și yoga.
La jumătatea etapei de renunțare la karate, obișnuiam să stau acolo și să iau notițe pentru o lucrare pe care o scriam pentru jurnalul facultății, în timp ce mă uitam la copii cum se îndepărtau la maximum. Apoi am renunțat complet la asta și am trecut la alergat seara.
Lectură conexă: Cui îi pasă de corectitudine?
Într-o seară frumoasă la sală, după alergare, am văzut o față familiară ridicându-și privirea de la bărbie ridicată.
Am zâmbit. Poate e un client obișnuit. Poate e ciudat. Era într-o formă bună, totuși.
Ne-am privit în ochi în cursul săptămânii următoare, dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu-mi aminteam unde îl văzusem. Mi-a răspuns la întrebările mele mentale o săptămână și jumătate mai târziu.
„Ai fost la aceeași oră de karate de seară. De ce ai renunțat?”
„Conflict de interese”, am mințit.
„A fost prea concentrat pentru tine, nu-i așa?”
Am zâmbit. „Poate”.
Atât a fost conținutul conversației, după care ne-am întors amândoi la rutina noastră.
Se pare că am luat același metrou la întoarcere.
Și, în plus, era o persoană super drăguță. A fost chiar de acord să mă ajute să-mi scriu lucrarea despre fitness. Ei bine, el și fratele lui, care era antrenor la o sală de sport. Anwesh era un tip grozav – totul – drăguț, fermecător, serviabil și mereu gata să consume alcool într-un mod limitat. Într-o altă perioadă de timp, ar fi fost un om grozav până în prezent; dacă ar fi fost heterosexual.
Acum, doi ani mai târziu, am o poveste decentă despre fitness publicată în jurnalul meu de facultate, un prieten grozav pe care l-am întâlnit la sală și un iubit antrenor.
Se pare că fratele lui Anwesh e heterosexual, iar chimia dintre noi a fost impalpabilă de când ne-am întâlnit să discutăm despre lucrarea mea.
Sălile de sport – aduc oamenii mai aproape din timpuri imemoriale!
Întrebări frecvente
1. Este în regulă să ai un fetiș pentru fitness?
Da, a avea preferințe sau interese pentru anumite atribute fizice este perfect normal, atâta timp cât nu devine dăunător sau obsesiv.
2. Poate fi sustenabilă o relație bazată pe un fetiș pentru fitness?
Se poate, dar necesită comunicare deschisă și respect reciproc. Ambii parteneri trebuie să se simtă valoroși dincolo de aspectul fizic.
3. Ce se întâmplă dacă nivelul de fitness al partenerului meu se schimbă în timp?
Este important să ne amintim că organismul se schimbă de-a lungul vieții. Concentrați-vă pe menținerea unui mediu de susținere și acceptare, în care ambii parteneri se simt confortabil și iubiți, indiferent de fluctuațiile nivelului de fitness.
Gânduri finale
Călătoria mea în lumea fitness-ului nu a însemnat doar o transformare fizică; a fost vorba despre descoperirea stimei mele de sine, depășirea limitelor mele și, în cele din urmă, despre găsirea iubirii într-un loc neașteptat. M-a învățat că urmărirea pasiunilor poate duce la conexiuni frumoase și că, uneori, cele mai împlinitoare relații înfloresc în cele mai neașteptate moduri.
Îmbrățișarea „fetișului” meu legat de fitness nu numai că mi-a sculptat corpul, dar mi-a sculptat și viața, deschizând uși către iubire, încredere și o comunitate vibrantă. Așadar, nu-ți fie teamă să-ți urmărești pasiunile, chiar dacă par neconvenționale. Nu știi niciodată pe cine ai putea întâlni pe parcurs și ce impact pozitiv ar putea avea asupra vieții tale.
Cum să te iubești pe tine și corpul tău, indiferent de societate
Întâlnește-te cu un introvertit? 10 moduri în care introvertiții își arată dragostea pentru tine
Contribuția dumneavoastră nu constituie o donație caritabilă . Aceasta va permite companiei Bonobology să continue să vă ofere informații noi și actualizate, în scopul nostru de a ajuta pe oricine din lume să învețe cum să facă orice.
Cupid Gym. Dragostea își găsește drumul prin orice și oriunde te face să te simți bine să o citești. Și da, ca orice altă poveste grozavă, este captivantă la final. Uau!
Când eram la facultate, auzeam adesea „a găsit un tip la sală și acum se întâlnesc”. Și chiar și eu mă gândeam să mă înscriu la sală ca să ies cu cineva, dar norocul meu a fost foarte ghinionist, nu am găsit pe nimeni. :P
Dar, da, citind povestea de mai sus, pare adevărată, când ești gata, îl găsești pe cel potrivit pentru tine!